Plouă, plouă cu
desfrânate şuvoaie ale primăverii reci şi friguroase care, ne
însingurează în speranţa Dumenzeului că, în sfârşit, ne
va-ndestula pământul şi în acelaşi timp ne va spăla păcatele.
Ne-am săturat de apă, dar se pare că este nevoie de încă multă,
deşi noi vrem să rămânem cu păcatele noastre, să ni le
conservăm uscându-le la soare, să facem din ele saramură pentru
suflet, pentru că vrem să rămânem noi înşine, cei ce ne-am
clădit din greşalele noastre.
Pentru mine există o
iubire cu mult mai mare decât iubirea de Dumnezeu, drumul spre El.
