Luaţi-l, dacă vreţi, ca
pe un răspuns la îndemnul Imnului Naţional.
După un sfert de secol de
pseudolibertate, dragul meu Popor Român, te rog, dragii mei Români,
vă rog, amintiţi-vă pentru o Zi cine sunteţi, dar mai ales ce
sunteţi voi, dimpreună. Sunteţi Puterea Naţiei Române!
O putere de care trebuie
să se teamă toţi oligarhii care vă conduc, toţi cei ce vă fură
aurul purtat de munţi, pădurile acestor munţi, roadele pământului
sacru, identitatea naţională, resursele energetice, minţile cele
mai strălucitoare şi braţele cele mai puternice, tradiţiile şi
portul nostru mândru, dreptul de a fi cea mai puternică, mai
bogată, mai instruită şi mai nobilă naţie de indoeuropeni.
O putere care este oprită
a se petrece prin biruri, prin divizare, prin sărăcirea celor mai
mulţi, prin umilire cotidiană, prin diluarea tradiţiilor, prin
îndatorare, prin teama pentru mâine, prin îmbolnăvire, prin
utilizarea angoaselor personale şi mai ales prin manipulare, prin
lansarea de subiecte de ameninţare absolut false, prin compromiterea
adevăratelor mari personalităţi moderne ale României.
O putere, de care dacă
Poporul Român uzează, nu vom mai fi subiecţii unor scopuri
financiare corporatiste globale, ci parteneri demni, reciproc
avantajaţi.
Demnitatea unui popor este
compusă din însumarea demnităţii fiecărui locuitor al
teritoriului naţional, imuabil şi indivizibil.
