duminică, 30 decembrie 2012

Mărturisire de Anul Nou 2012/2013

Eu cel ce sunt bărbatul femeii mele, tatăl fiului meu, fiul părinţilor mei, şi prietenul devotat al prietenilor mei şi rămânând acesta până la sfârşitul vremii mele, mărturisesc tuturor, că de acest An Nou, mă voi dezbăra de toate celelalte ale mele, de toate bucuriile, patimile, bunele şi relele, voi fi ceea ce sunt şi eu, una dintre făpturile Lui Dumnezeu, mă voi dezbrăca de mine însumi şi aşa nud, mă voi arunca în vâltoarea vieţii, cu şi mai multă pasiune, cu şi mai nesfârşită speranţă, cu şi mai neruşinată bucurie, cu şi mai umilă dragoste... cu tot ceea ce voi fi şi vă voi putea dărui, mulţumindu-vă că existaţi.

Tuturor oamenilor cunoscuţi sau necunoscuţi mie: Vă doresc un an plin de deplinătate!

Cu dragoste, Daniel

miercuri, 19 decembrie 2012

Insule de mine însumi

____A trecut ceva vreme de când Marele Cataclism Financiar mi-a scufundat Atlantida. Am mai întalnit de atunci doar insule de mine însumi, din ce în ce mai rare... Astăzi, dis de dimineaţă, mi-am tras un pic sufletul pe-o astfel de insulă şi i-am spus dragei mele că o iubesc.
____De-acum voi ieşi în larg, este furtună mare şi-mi este dor de Atlantida mea, de portul ei construit de mine şi care se numea simplu, Eu.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

ROMÂNIA ROMÂNILOR ?

,, Săracă ţară bogată ”

         Avem de toate, dragii mei români, în pământul Sfintei România, avem petrol austriac, aur canadian, râurile noastre produc energie italiană, avem gaze europene şi mai vin şi americanii să ne fractureze şisturile de sub ţărâna în care-şi dorm odihna strămoşii naţiei noastre. Noi să fim sănătoşi, că aurul purtat de munţii noştri a mai construit în timp şi legendara Roma antică, elevata Vienă imperială, extremista şi-n acelaşi timp romantica Budapesta şi chiar măreţia sultanilor din Isatnbul, să nu uit, mai amintesc aici şi de imensul tezaur din Moscova.
         Cu sudoarea, sângele şi suferinţa câtor români de rând şi-au clădit din aurul nostru aceste minunăţii de arhitectură, palate, centre culturale, veritabile metropole nemuritoare şi cu materia cenuşie a câtor creiere de geniali intelectuali români s-a înnobilat Parisul ?
         Oare, şti-or sfinţii noştri cei mulţi, cei ca Avram Iancu, Horea, Mihai Bravul, Ştefan cel Mare, de acolo de unde sunt ei, că mormintele lor se află acum în Uniunea Europeană ?
         Citez din Decalogul românului Octavian Paler, a cincea poruncă : Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă dureaza toată viaţa.”