duminică, 26 aprilie 2015

Nedumerirea dintre oameni

,,Să-ţi fie ruşine, o, suflete, pentru iubirea ta înfumurată a lumii acesteia! Chiar dacă nu crezi în rai sau iad, în orice caz, crezi în moarte, iar aceasta îţi va smulge toate desfătările lumeşti şi te va face să treci prin chinurle despărţirii de acestea, iar chinurile vor fi cu atât mai mari cu cât a fost mai mare iubirea ta faţă de cele pământeşti. De ce eşti atât de însetat de lume? Chiar dacă întreaga lume, de la răsărit la apus, ar fi a ta şi ţi s-ar închina, tot ar ajunge praf şi pulbere, cu tine cu tot, într-o clipită, iar numele tău s-ar cufunda în uitare, la fel ca numele regilor de dinainte de naşterea ta. Dar acum, văzând că ai doar o bucăţică din lume, iar bucăţica aceasta este pângărită, mai eşti atât de nebun încât să o dai la schimb pentru bucuria veşnică, să schimbi o nestemată scumpă pentru o oală spartă de lut şi să ajungi astfel de râsul lumii?''
Al-Ghazali – Alchimia fericirii

Stăteam, astăzi 26 aprilie 2015, la măsuţa din magazinul meu cu artizanat din vecinătatea Castelului Corvinilor, în lumina călduţă a soarelui de primăvară, recitind din nou, a treia oară pentru întâia dată, cartea din care tocmai v-am reprodus un citat. Pe la amiază, pe când eu încercam să mulţumesc Domnului că încă nu mi s-a întâmplat să cad în înfumurarea iubirii de iubire pentru El şi să presupun că păcatele mele, uneori, mi-au fost la fel de utile ca o contragreutate şi că astfel paşii mei spirituali au fost mai apăsaţi, mai bine măsuraţi şi aşa n-am rătăcit, deocamdată, Calea cu toate întorsăturile ei nebănuite, a întrat o femeie mai în vârstă, în magazin.
    • Bună ziua!
    • Bună ziua, doamnă şi bine aţi venit!
    • Nu vă supăraţi, nu aveţi cumva cărticica aceea cu părintele ieromonah Arsenie Boca? m-a întrebat ea, aşa cu formularea aceasta de inducere prioritară a negaţiei.
    • Nu, îmi pare rău, dar nu o am, dar am cartea aceasta care se numeşte ,,Alchimia fericirii'' şi în esenţă, spune aceleaşi lucruri, doar că le spune cu alte cuvinte tot atât de frumoase şi niciodată îndeajuns de cuprins şi vă o dăruiesc, din suflet, fără să vă cer nimic în schimbul ei şi chiar fără nici un scop definit.
    • Nu, mulţumesc, dar nu ştiu ce aveţi de gând! Bună ziua!
    • La revedere, doamnă!