sâmbătă, 12 aprilie 2014

Jesus Hypermarket

Grozav, raiul pe pământ! Formidabil, ce bine că există Hypermarket! Iau căruciorul şi redevin ancestralul vânător-culegător de resurse existenţiale. Evident într-un decor, o abundenţă şi condiţii supercivilizate. Eu şi ceilalţi mâncăm cu pasiune, ca posedaţii din mâncărurile gătite de la raioanele cu vitrine calde şi îmbietoare. Am văzut busculade la oferte speciale, foarte speciale, cu cât mai speciale ofertele, cu atât mai mare îndârjirea individuală. Am trăit şi eu sentimentul acela de satisfacţie atunci când mă plimbam printre rafturi, satisfacţie atavică, pentru că am făcut multe şi am muncit cu cap şi cu putere ca să ajung în acest loc al abundenţei din care să vânez-culeg cele trebuincioase mie, familiei mele, tribului meu. Pun în coş peste cât este necesar, pentru a face stocuri, dintr-o nemărturisită teamă de origine escatologică, ca toţi ceilalţi, cu toţii animaţi de acceiaşi pornire febrilă modern denumită shoping. Am văzut oferte la icoane cu Maica şi Pruncul sau cu Răstignirea, icoane tipărite pe carton lucios şi lipite pe o bucată de rumeguş presat şi bine lăcuit, dar nu se-nghesuia nimeni să le pună în coş.
Aşa cum este nomal în supercivilizaţia noastră, prada şi sentimentele trăite cu ocazia dobândirii ei, au un preţ în bani, la casa de marcat cu bandă rulantă, cititoare cu laser şi caseriţă cu uniformă, locul unde cam dispare o parte din mândria măestriei supravieţuirii. Excepţie fac câţiva aleşi ai sorţii care afişează cu nedisimulată superioritate poziţia înaltă din lanţul trofic prin posesia celor mai pline cărucioare cu pradă şi pentru care evaluarea ei şi plata e o formalitate insignifiantă în raport cu timpul lor, timp din care trebuie să sacrifice cu snobă resemnare, marcându-şi pregnant prezenţa prin mirosuri puternice de parfumuri fine în cantităţi brutale.
Am învăţat şi eu, ca mulţi alţii, de la generaţiile care m-au crescut şi educat, m-au hrănit, încălzit şi iubit, am învăţat că prisosul pe care-l arunc ar putea face fericit un om flămând, dezbrăcat sau bolnav. Vă mărturisesc că, în această învăţătură m-a perfecţionat şi criza economică.
Totul este pe bani. Am avut şansa, după unii neşansa, să fiu educat să-mi câştig existenţa prin muncă. Prin muncă, în vremurile noastre, am ajuns să datorez impozite, dobânzi, rate, amenzi pentru gândit, taxe, pentru care sunt executat silit pentru că depăşesc valoarea cu care este apreciată munca.
Am fost educat să fac diferenţa între prinos şi prisos. Asta mă costă, doar suntem în lumea în care dacă se poate fără Dumnezeu, cu certitudine nu se poate fără bani. M-a dăruit cu un sfat unul dintre cei aflaţi în etajul lanţului trofic, privind la cantitatea mare de aer din coşul căruciorului meu:
-Bă' nineacă, cine munceşte n-are timp să face bani! Ha!
Şi eu care, ca prostu', mă rog să am înţelepciunea să-mi chivernisesc banii cu care-mi este răsplătită munca şi-n acelaşi timp fără să fiu zgârcit! Banii ăştia pe care am reuşit să-i eschivez de la am fi luaţi cu acte-n regulă înainte a putea să mă bucur de prinos... fără prisos.
Se pare că a fi cât mai civilizat, în zilele noastre, înseamnă a fi cât mai antrenat în a-ţi reprima utopia comunismului şi deopotrivă, pornirile anarhice.
Cu toată conştienţa certă şi recunoştinţa aduse bisericii lui Isus, celei zidite social, public, instituţional, pentru rolul de a păstra şi perpetua prin milenii învăţăturile Lui, este şi asta prea pe bani. Se expun la ofertă moaşte, se vând la ofetă specială cruci, cristoşi, maici, mucenici, vin liturgic, lumânări, ritualuri, aghiasmă, cărţi cu Cuvinte, spovedanii, dangăte de clopot, tămâie, imersii în cristelniţă, iertare de păcate, uniri de destine şi nu se zideşte nici o cantină pentru flămânzi, nici un adăpost pentru rătăcitori, nici un azil de bătrâni, de nebuni, de nevolnici.Se zidesc clădiri de biserici pentru că este un business profitabil cu tot cu parandărătul lui. Nimic din toate acestea, spre deosebire de truda mea, nu este supus sub nici o formă, nici unei taxări, accize sau impozit. Adică ce, taxele sunt cumva un păcat la Doamne-Doamne? Adevărata biserică a lui Isus este cea zidită în sufletul şi inima fiecărui creştin. Este la fel de adevărat că fără costurile cu conservarea Cuvintelor creştinii de peste veacuri, nu pot cunoaşte Adevărul. Astăzi aceste costuri sunt cu adaos comercial uriaş şi neimpozabil pentru că prelaţii-manager nu mai fac minima diferenţă între prinos şi prisos. Păstrarea se face şi prin Fapte nu doar prin vorbele reticluite în scopuri mercantile, nemernicilor!
Conform propriului plan de buget de venituri şi cheltuieli, încă nu-mi permit să mor.
Mi se pare firesc, dacă regulezi o femelă, să plăteşti în bani dacă-i prostituată, să plăteşti în iubire dacă-i soţie, să plăteşti în ani dacă-i împotriva voinţei ei... dar de ce pizda mamii lor, dacă-i gratis la mărturisire, trebuie să plătesc pentru iertare şi din bănuţii ăia să nu se cumpere măcar un săpun pentru spălat picioarele unui păcătos excomunicat financiar?
WTF, man!

joi, 10 aprilie 2014

Empatie de primăvară


Se zice că nu-i bine să te culci pe pământ înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe. Eu am umblat desculţ prin iarba reavănă. Am simţit Viaţa prin tălpile ude. M-au nins Vântoasele cu petale albe, de cireşi. Atâta aşteptau ele, să mă-ntind pe verdele crud, să treacă peste mine ca un vaier de fecioare, ca mai apoi, aşa cum zic Bătrânii, să mă-mbolnăvesc de plămâni. In fiecare an există riscul să mor de prea multe flori, muguri, iarbă crudă şi prea multă empatie a Învierii.

miercuri, 9 aprilie 2014

Ud prin ploaie

Plouă... primăvara asta,
Rece şi umedă,
In care şi seminţele pământului
Stau în aşteptarea
Germinaţiei.
Imi plouă escadrilele
De gânduri din jurul
Capului
Şi ele se rotesc croncănind
In stoluri.
Plouă... primăvara asta,
Rece şi umedă,
In care şi peştii râurilor
Stau în aşteptarea
Apei.
Plouă... primăvara asta,
Rece şi umedă,
In care şi cerbii aşteaptă,
Cu boncănitul în gât,
Să li se zvânte ciutele.
Imi plouă scoarţa sub care
Am ascuns, din teamă,
Blândeţea
Iubirii de voi.
Imi plouă pieptul şi
Braţele
Şi apa se scurge-n
Pământul
Din care-am fost
Plămădit.