Poveste nepopulară modernă

A fost odată ca niciodată, într-o ţară-ndepărtată şi de tradiţii diluată, ţară altfel foarte membroasă, un băiat şi-o fată. Pe băiat îl chema Făt Frumos şi băieţii din cartier îi mai spuneau şi Nice Gay, iar pe fată (presupunând aceasta în limitele rezonabilului) o chema Ileana Cosânzeana şi era acţionar majoritar la SC Ileana & Co Sânzâiana SRL şi avea un ABC cu care făcea afaceri în domeniul hidroenergetic pentru că avea relaţii la Împăratul Chioroşu.

Într-o banală zi, Zmeul, convins de păşnicia unei parade de susţinere a căsătoriilor între cupluri de acelaşi sex şi din teama că oricum despre el se va spune că soţia lui este ca şi chiar mâna lui dreaptă, l-a răpit pe Făt Frumos. Acesastă întâmplare, spre disperarea lui ditamai frumosul fătuloi, nu a avut nici o relevanţă, făcând doar obiectul unei mici casete din presa tabloidă. Desigur, Zmeul va fi trăit fericit până la foarte, foarte adânci bătrâneţi.

Ehe, problema momentului era Balaurul cu Şapte Capete, care tocmai bătuse câmpii la un talk-show televizat, criticând politica partinică aplicată de Împăratul Chioroşu. Culmea, deşi a fost abuziv întrerupt în emisiune de multe şi interminabile comentarii dispreţuitoare ale Cotoroanţei cu nas mare şi halenă de cârnat în guriţă, Balaurului cu Şapte Capete i s-a întocmit dosar penal în urma autosesizării Direcţiei Naţionale Anticopulaţie, presupunând că ascunde evazionist un număr egal de capete mai puţin inteligente şi probabil un număr dublu de ouă, în lenjeria intimă.

În urma unei enigmatice decizii a unei comisii parlamentare, aceasta a pus la dispoziţie o răpciugă de cal bubos şi-un vătrai cu jăratec. De menţionat că vătraiul, fermecat mânca-ţi-aş, era construit de un rrom reconvertit şi reâncadrat social, cu propriul său ciocan, din tablă zincată în timp ce bolborosea un descântec din care se-nţelegea doar ceva de genul: Băga-mi-aş ...( cuvânt magic pentru unii)... în ea de muncă, era mai mişto în Franţa! Poate şi probabil din cauză că nu a dezinfectat tabla cu rom, omul era de ştiut că suferea de pe urma duşmanilor.

Într-o bună dimineaţă, Ileana prin ajutorul unor intermediari specializaţi în brokeraj, cu studii în Ţara lui Papură Vodă, câştigă licitaţia pentru calul bubos şi vătraiul cu jăratec. După ce dădu jăratecul pe gâtul calului, acesta s-a scuturat de trei ori şi se transformă într-un frumos Q7 alb perlat de toată mândreţea.

Afltă departe, într-o ţară îndepărtată, într-un mall de prin Pădurea Neagră, Ileana Cosânz... s-a întâlnit cu Mama Zmeilor. Pentru că deja făceu parte din grupuri de interes diferite, în urma unei manevre pornită din nemulţumirea Impăratului Chioroşu, se priviră cu duşmănie şi se înfruntară în fiţe, se întrecuseră în poşete, se măsurară-n vulve şi se luptară în şpagă dreaptă şi odată o luă Ileana pe Mama Zmeilor de gât şi o înfipse în pământ până la gât, pentru a rămâne acolo pe post de loc de marcaj pentru maidanezii comunitari.

Si-am încălecat pe-o şea şi v-am trombonit aşa şi poporul nevoiaş, prostănac şi votangiu era dus de nas cu speranţe deşarte de către Împăratul Chioroşu, Croitoraşul cel Viteaz care fusese specialist în bodybuilding şi dirijat fanfara, mai apoi înlocuit de Uriaşul cel Bun pasionat de streetball, copilotare şi coabitare. Şi-a trăit poporul fericit vreo douăzecişitrei de ani şi de nu o fi fost desfinţat, trăieşte şi în zi de azi, cu ochii-n soare şi buza umflată.

Dinamica unei nenorociri – Accidentul din Muntenegru

Exprimându-mi toată compasiunea pentru suferinzii de după teribilul accident, condoleante familiilor celor decedaţi, pentru că trebuie să învăţăm cum să evităm astfel de tragedii, propun ca temă de discuţie dinamica producerii acestui dezastru.

Întotdeauna forţa, implacabil, inevitabil, cinetic, simplu, newtonian, einsteinian, este rezultatul înmulţirii masei cu acceleraţia. Energia cinetica a unui autovehicul aflat în mişcare, întrucât masa acestuia este constantă, poate fi controlată doar prin variaţia acceleraţiei dată de gradul de utilizare a potenţialului energiei mecanice pe care o poate dezvolta motorul şi prin utilizarea sistemelor de frânare. Bineînţeles, dacă ar fi să detaliem, în mecanica deplasării unui vehicul intervin şi forţele vectoriale de frecare, centrifuge, centripete, momente cinetice de torsiune, presiuni de aer inconstante... multe altele.

Axându-mă exclusiv pe împrejurările acestui cumplit eveniment nefericit şi fără a mă erija în cel care doreşte să stabilească o cauză a producerii lui, doresc doar să transmit câteva sfaturi de atitudine la volan pentru evitarea unor accidente la intrările sau iesirile din tuneluri rutiere.

Înaine de intrarea într-un tunel rutier, faceţi mental o fotogramă, o înregistrare atentă, pentru o fracţiune de secundă, a celorlalte vehicule din trafic, atât a celor ce rulează în faţă dar şi a celor ce le vedeţi în oglinzile retrovizoare şi asta desigur fără a vă disipa atenţia de la traiectoria proprie, utilizând atenţia distibutivă, apreciaţi distanţele dintre voi şi dinamica celorlaţi participanţi la trafic.

În situaţia în care pilotaţi un autovehicul în timpul unei zile însorite, înaintea intrării într-un tunel rutier reduceţi viteza, lăsând uşor pedala de acceleraţie. Luminozitatea într-un tumel rutier este diferita de cea cu care vederea dumneavoastră s-a obişnuit până la acest moment şi veţi avea nevoie de cateva secunde pentru ca vederea să se adapteze. Aderenţa trenului de rulare la carosabil va fi diferită datorită diferenţelor de temperatură şi în cele mai multe cazuri de umiditate, cu impact asupra durităţii suprafeţei de asfalt. Încercaţi pe cât posibil să lăsaţi o distanţă de siguranţă pănă la vehiculul din faţă şi să vă situaţi într-o configuraţie de rulare la distanţă de vehiculul din spate fără a accelera inutil. Ţineţi cont că şi ceilalţi au nevoie de nişte secunde de adaptare a vederii, mai multe sau mai puţine, în funcţie de experienţa acumulată şi implicit de nivelul astfel variabil al antrenamentului la schimbările de luminozitate. În timpul măsurat de scurgerea celor câteva secunde de adaptare a vederii veţi evalua mai greu şi cu mai puţină exactitate distanţele, vitezele şi eventualele obstacole sau chiar vehicule, eventual blocate din diverse motive, în tunel.

Aceleaşi fenomene vor acţiona, desigur în sens invers, la iesirea dintr-un tunel rutier. Nu schimbaţi banda pe care rulaţi dacă nu este imperios necesar. Măsura cea mai bună este să nu măriţi, de dragul senzaţiei adrenalitice, viteza în interiorul tunelului şi să reduceţi din nou, uşor viteza, pentru a permite vederii să se adapteze luminii solare. Nu bruscaţi comenzile maşinii! Ţineţi cont că în funcţie de dispunerea şi traiectoria tunelului este posibil chiar să vă treziţi brusc cu soarele în ochi. Adaptarea vederii poate fi întotdeauna, cu câteva clipe mai mare decât la intrarea în tunel. Este posibil ca ieşirea din tunel să se facă într-un viraj a cărui curbură nu aveţi cum să o estimaţi, sau şi mai periculos o sinuozitate specifică drumului aflat la altitudini şi de cele mai multe ori pe un viaduct. Deasemenea un rol important îl va juca şi temperatura diferită a asfaltului mult mai cald la expunerea solară.

Ar mai fi multe de spus, fiecare situaţie este diferită şi fiecare călătorie este ca o viaţă în sine, eu dorindu-vă doar călătorii placute, să ajungeţi cu bine de fiecare dată acasă!

On Off

Pribeag pe strada unde locuiesc,

Rătăcitor prin viaţa ce-o trăiesc,

Iubito, mi-s zece degete îngheţate

Şi am cristale ponosite-n şoapte.

De strâng din pumni, gândind la tine,

E doar travaliul renaşterii de sine.

Ministeru' mamii lor!

Băsescu, Becali, Ponta, Udrea, clanuri, tunuri, antenele, pedelisti, mita, coruptie, interese, Oltchim, vânzarea chefereului, maşini scumpe, parlamentari, sănătate falimentată, salarii uriaşe, pensii imense, păduri tăiate, Gold Corporation, gaze de şist, Sile Cămătaru, droguri, rrrrromi, Boc, autostrăzi, RAPPS, Voiculescu, Ghiţă, DNA, Curtea Constituţională, justiţia, contracte, căsoace, Videanu, Pinalti, Hrebe, primari, baroni, CNADNR, europarlamentari, reabilitări, procese, succesuri.........

Apăi noi, ăştia mulţ' pă unde suntem, mai avem v'-on loc? Au' suntem buni numa' cân' om fi beteji, că să pot face mulţ' bani de pă urma noastă, n-om fi nici vindecaţi nici lăsaţi să murim, numa ne-om zvârcoli aşe c-an iad să poa' să ieie dracii ăştia mai mulţ' bani şi de pă noi dar mai ales să pungăşască statul.

Ministeru' mamii lor de hoţi!

Auzită, într-o zi de sărbătoare, pe uliţa satului meu natal.

Lytrei

Era un iniţiat, ştia ce-nseamnă arta sublimei tăceri. Lytrei tăcea şi-n lucirile mărunte ale întinderii de nisip din faţa sa, înţelegea că ceilalţi din Nesingurătate îl priveau în toată solitudinea-i nudă. Pentru că acolo, în Nesingurătate, nu există timp ştia, că după scurgerea timpului petrecut în această dimensiune materială, va întâlni Privitorii, care-şi vor spune părerea despre tot ceea ce a făcut şi-a spus, îi vor judeca fiecare secundă din drumul prin Lumea Măsurată cu Timp , de la pruncie şi până la nevolnicia bătrâneţii. Tăcea şi se gândea la povara darului primit prin Iniţiere, la cei care în urmă cu mii de ani erau prigoniţi, devenind tot mai puţini, la cei care acum mii de ani au murit ucişi cu pietre pentru că ştiau Adevărul, la cei foarte puţini care-au ştiut să tacă sublim şi mai apoi să Iniţieze.Poate a fost mai bine aşa, dacă cele două lumi, separate de Timp, inconsensuale şi-ar fi devoalat reciproc existenţa, s-ar fi prăbuşit una în cealaltă şi poate ar fi murit chiar şi Suflete. Lytrei nu dorea să mâhnească pe nimeni, nici pe Dumnezeu, nici măcar pe clericii care-şi spuneau ştiutori, cu toate că erau cei mai derutaţi dintre oameni. Ce folos că era un iniţiat, ce folos că ştia, atâta vreme cât nu folosea şi nu era util nimănui acest lucru. Îşi cunoştea prea bine Datoria, trebuia să influenţeze prin puterea exemplului, care mai apoi să se răspândească.

Plecând de la marginea Genunii de Nisip, trecând pe lângă piramidele cristaline de la poalele dealului înverzit şi cu creştetul pierdut în lumina caldă a apusului de soare, a intrat în tumultul Oraşului, pierzându-se pe sine printre ceilalţi Oameni.

Amendabila

Când scârţie iubiri din balamale

Şi iarba crudă, o calcă haimanale,

Atunci, cu degetul în aer desenezi

O inimă pe care numai tu o vezi.

Vorba din popor, ca vorbele caduce,

Că fiecare om e-mpovărat cu cruce,

E falsă şi nimeni nu plăteşte vamă,

Căci fiecare cară, o inimă de mamă.

Vocaţia limbricului.

Există oameni, există şi oameni care au vocaţia limbricului. Trăiesc printre noi, trăiesc cu noi, trăiesc într-o aparent simbiotică afecţiune, cointeresare, comuniune de sentimente sau scopuri, asta până când inevitabil, gena lor lumbrică îşi trădează prezenţa.

Există caracterele ascaritice evidente, vizibile şi-atunci e simplu, eschivăm aproape instant, nu merită atenţie. Mai greu este însă cu personalităţile care, cu un mimetism desăvârşit, cu o incredibilă şi convingătoare capacitate de deghizare, îmbracă profiluri psihice, afectiv-emoţionale, aspiraţionale, surprinzător de asemănătoare. In drumul prin viaţă, legăm cu aceştia diferite relaţii strânse de diferite implicări şi niveluri, îl împletim şi-l parcurgem împreună pe o distanţă mai scurtă sau mai lungă. Real, ei vor folosi doar reursele celui pe care-l însoţesc, inconştienţi de faptul că au şi ei clipe de singularitate, momente în care dincolo de jocul perfect al dedublării care devine chiar viaţa lor, li se vede aspectul cilindric natural, atunci când esenţa-şi cere dreptul la evidenţă.

Dacă în astfel de clipe-flash în care se dechide un portal de viziune asupra componentei egoiste, sunt identificaţi, printr-o măsură drastică şi nu lipsită de efecte paralele dureroase, pot fi debarcaţi. Dacă nu, atunci consolaţi-vă cu ideea că oricum vor intra şi ei în putrefacţie odată cu organismul căruia îi vor fi consumat resursele, că doar, pleonastic exprimându-mă, umanismul este prima eroare a lui homo sapiens.

Concluzionând, atenţie la pruritul anal!