Cocori

Îmi zboară, aşa nişte cocori albaştri, prin carne şi sufletul îmi trage a valuri de toamnă la mare, la strigătul lor de veuri extise-n orizont. Am pus luminiţe electrice de Crăciun, pe mine tot căldura unui foc din pustiu mă-ncălzeşte. Mi-am chivernisit datoriile şi-acum tăciunii-mi ard molcom în spuza inimii... pentru o vreme. Mama mea îmi zâmbeşte şi din creştetul meu, tatăl meu sălăşuieşte-n braţele mele puternice, iar femeia mea îmi pulsează în piept şi-n gonade, provocându-mi buzele la gustul sărutului sărat-amar, ca apa mării.

Din astfel de taine mi s-a născut fiul, iar eu, inexorabil, mă-nrept spre cel ce va fi să fie El. 

De ce?

De ce-mi trăiesc iubirea ca o vibraţie,

De ce tremur de parcă-mi faci felaţie,

De ce-mi aştepţi tandreţea-ntr-o staţie,

De ce mă ningi cu viaţă prin carnaţie,

De ce-mi mai plimbi idei pe la creaţie,

De ce mai pui în mintea mea gestaţie,

De ce îmi scrii prin gânduri incrustaţie,

De ce mă-nseninez la mica ta prestaţie,

De ce-mi împingi şi sexul în abstracţie,

De ce mă faci să dau tot trupul la ablaţie,

De ce să-ţi dau chiar sperma ca donaţie,

De ce-mi cobori orgasmu-n moderaţie,

De ce îmi dai trăiri în maximă turaţie,

De ce nu mai măsori iubirile-n cotaţie,

De ce pui sare-n lacrimi ca-ntr-o raţie,

De ce mă faci să te admir cu ostentaţie,

De ce mă faci să simt aşa consideraţie?

Tu Viaţa Mea... trăită în aglomeraţie.

Verde-n noapte

Fumasem prea mult şi-am deschis fereastra. În lumina răspândită din cameră, am văzut frunzele lăstarilor de vişin, verzi şi înrourate, tremurând tandru sub mângâierea unui vânt uşor. Indiferente la insomnia mea, la teama noastră de noi înşine, la întrebările nemărturisite, mai grele ca fumul, ce nu se dădeau duse-n splendoarea nopţii de primăvară tomnatică de afară. Televizorul bălmăjea ceva, pe-un canal de-ăla de deşteptizare, despre bomba nucleară de 50 de megatone, construită de Andrei Saharov prin '58 şi despre premiul pentru pace, ăla Nobel, primit de bombistolog în '75. L-am tras din priză...direct.

S-a aşternut tăcerea şi pentru că divinitatea-şi făcea, constant, vibrant, cuprinzător, sublim, silenţios, esenţial, genezic, tăcut, elementar, prezenţa, am ieşit afară aşa, gol puşcă şi-am răcnit:

-Bă, Tu n-ai somn? Eşti deja persuasiv!

Mi-au răspuns doar nişte câini de prin curţile vecinilor, cu câte două sau trei lătraturi ameţite.

Am intrat în cameră, m-am întins în patul cald, lângă femeia mea, n-am mai aprins nici o ţigară şi aşteptând să-mi treacă o erecţie rebelă, am adormit gândindu-mă la cât de cretină trebuie să fie meseria de bombistolog atomic.

Chihlimbariu

Din cutia cu cocarde de satin

Îmi va zâmbi paiaţa de mătase,

Cu-n rictus cald şi cristalin,

Cadoul meu de zilele rămase.

Minţeam femei prin câte-un bar,

Prin fumul gros al vieţii noastre,

Uzând, caduc, mereu, acelaşi har

Cu care ţie-ţi proroceam din astre.

Adu-ţi aminte vremea când uitam,

Dezgoi, că şi teveul funcţionează,

Tu, brusc, zâmbeai căci ne opream

Când se-anunţa cu cine se votează.

Târziu, la tine-n chip de pelerin

Cu prosternare dacă-ţi bat la uşă,

Tu te rezumi la o cutie de satin

Din mâna ta, cu piele de mănuşă.

Energetica

De toată viaţa mea stau,

Cu picioarele răşchirate,

Ca stâlpii de înaltă tensiune

Din creştetul muntelui,

Ăla a lu' Venus,

De-i a lu' Mama Natură,

Aia din satu' dintre dealuri

Înconjurat cu pădure,

De stejari.

Mai vine câte-o muiere

Cu vacile la păscut,

Pe pajiştea crudă

De la picioarele mele.

O trec sudorile

Când mă vede aşa

Avântat şi

Se mai curentează şi ea,

Câte o ţâră.

În singurătatea nopţilor

Geroase de iarnă,

Nu că mi-ar fi frig

Dar,

Şezând eu, aşa cu stelele-n

Cap,

Mă-ncălzesc cu gândul

Că la vară,

Cand merg femeile la sapă,

La cartofi sau cucuruz,

Cu coapsele lor

Despuiate,

Atunci când îşi sterg sudoarea

De pe frunte,

Mă zăresc şi se

Îmbujorează.

Sfatul umilului care vă iubeşte.

Trăiţi-vă sentimentele interioare, lăsaţi-le libere. Având curajul să fiţi chiar voi înşivă, încercati să vă respiraţi propria vibraţie. Cum? Staţi o clipă atenţi ca şi cand vă ascultaţi propria inimă, doar ca şi când, fără a vă verifica pulsul, treptat mutaţi-vă atenţia asupra mâinilor, a pieptului, cu ochii întredeschişi, veţi percepe o pulsaţie uşoară a organismului. După aceasta acordaţi-vă relaxat respiraţia cu această pulsaţie astfel: La fiecare două pulsaţii faceţi o inspiraţie profundă fără a vă forţa ori grăbi apoi expiraţi normal, mai apoi veţi vedea că următoarea inspiraţie o veţi face la acest ritm fără a vă mai concentra pe aceasta.

Acum eliberaţi-vă mintea de orice gânduri, le puteţi relua în atenţie începând de mâine. Trăiţi aşa, trăindu-vă pe voi, respirându-vă minunea ce se află cotidian cu voi, în voi, unicul şi irepetabilul dar, Viaţa. Începând de mâine nu veţi mai uita că Viaţa este cu voi în fiecare clipă, doar mintea voastră dă importanţă capitală unor temeri, dorinţe, ambiţii. Veţi putea repeta experimentul propus de mine şi mâine seară şi mereu. Important este să nu deveniţi indiferenţi la provocările zilnice, la problemele cotidiene, la planuri ori vise. Important este să conştientizaţi că trebuie să vă acordaţi cu vibraţia propriei vieţi. Trăind în acord cu această vibraţie, practic în aceeiaşi lungime de undă, aspiraţiile dumneavoastră de natură pozitivă, creatoare vor putea prinde viaţă, propria creaţie va fi posibilă în sensul cel mai apropiat de ceea ce v-aţi imaginat.

Aceptaţi-vă şi angoasele, şi temerile, în definitiv lumina are nevoie de întuneric pentru a se putea defini ca lumină, dar nu daţi întâietate întunericului, echilibraţi-vă şi nu vă temeţi. Să laşi teama, fricile departe, să nu te cuprindă pentru că dizarmonia înseamnă o creaţie incontrolabilă ce poate să te consume. Iubiţi-vă şi iubiţi la rândul vostru în cel mai simplu, sublim fel, natural. Să nu trăiţi trufie! De nici un fel.

Aşa-i că, mai întotdeauna, atunci când aţi avut un pic de răbdare, cursul unor soluţii la probleme a fost unul mai uşor, în sensul unuia mai fluid nu neapărat vijelios şi extrem de rapid. Miracolele fulgerătoare sunt rare, extrem de rare în viaţă, în schimb miracolul permanent şi poate mai puţin surprinzător este permanent, trebuie doar să vă acordaţi cu acestea.  

O noapte plăcută şi pe mâine!