CE DA MASĂ MATERIEI ? ...

* ___Zilele acestea mi-am adus aminte de o întâmplare din viaţa mea. Nu ştiu să spun dacă a fost fericită sau nefericită.

* ___Aveam douăzeci de ani şi eram în armată. S-a petrecut într-o noapte de decembrie, într-o conjunctură tensionată. Conjunctură? Da, un cuvânt rece care face abstracţie de motivaţie, de trăiri, de inimă, de … şi cam miroase a birou de poliţie. Ce conjunctură tensionată? Păi, folosesc şi eu această expresie stereotipă, de asociere a celor două cuvinte, aşa ca la tribunal – ca o searbădă expresie care ilustrează în mod cuprinzător juridic cauzele, de parcă ar fi o matematică superficială a dramelor irosite, ridiculizate oricum în două cuvinte.
* ___Pentru că au curs hectolitri de cerneală, s-au rostit kilometri cubi de alocuţiuni, replici, mărturisiri, discuţii, toate cu adevărul la tâmplă, despre nopţile de decembrie din vremea când aveam eu douăzeci de ani, orice descriere riscă să strepezească.

* ___ . -Să moară mama , că am tras ! Da’ trăieşti ! Da’ trăieşti ! Cu o voce când gâtuită, când puternică şi uneori întreruptă de hohote de plâns, de bucurie şi strângându-mă în braţe, un camarad de-al meu repeta, parcă era aşa, o jucărie defectă , aceleaşi cuvinte , iar eu nu-mi reveneam din buimăceala a ceea ce tocmai se petrecea, pentru că, în plină noapte, dădusem buzna foarte violent, sub imperiul instinctului de conservare , cu arma în mână , în scara blocului unde se petrecea acum scena aceasta suprarealistă. Era de parcă trecusem prin două dimensiuni ale aceleiaşi lumi şi era la fel de ger, de lumină puţină a unor becuri sfrijite, filtrată de ceaţa uşoară de afară.

* ___El se afla acolo , cu moartea pe crăcane, pândindă, din ţeava unei puşti-mitralieră, în acea întunecată scară de bloc rece de beton, în timp ce eu alergasem pe lângă zidul exterior. Alergasem pe lângă tencuiala aspră, care ţinea prizoniere steluţe de mică, ce străluceau abia mocnit pe un zid imens şi fără de uşi, ori ferestre şi trecerea mea le însufleţea şi steluţele se eliberau explodând cu pocnituri seci. De fapt, nişte beţivi oarecare , ce tocmai îşi redescoperiseră dreptul de a spinteca nopatea cu urlete, cu înverşunare şi-l apărau, de propriile fantasme, cu pistoale mitralieră întâmplător-nefericit ajunse în mâinile lor, trăgeau după mine, ajuns pe acolo în urma unor ordine atât de vagi, încât am decis că propria piele este mai preţioasă …aşa pentru părinţii mei şi sora mea. M-am aruncat prin dreptunghiul răsăritului întunecat al primei uşi …

* ___Priveam amândoi , la lumina unui chibrit , cartuşul căzut pe ciment, scos de gheara închizătorului, cu capsa lovită de cuiul percutor … priveam cu feţe prelungi şi ochii mari amprenta aceea mică din metal şi aprindeam chibrit după chibrit şi amestecam ,,Doamne!’’cu ,,să-m’ bag pula!’’ …

* ___Am plecat de acolo, spunând amândoi :

-Mulţam la Dumnezo’ că noi n-am omorât pă nime’ !

Apoi am pus acelaşi cartuş, în ţeava aceleiaşi arme şi l-am tras în cer … şi iar am rămas pentru un minut stană … a funcţionat… şi după aceea am râs amândoi de ne dureau burţile.

* ___Glonţul acela, a rămas Acolo Sus şi îl va trimite Bunul Dumnezeu după mine, atunci când
va socoti El că-mi va fi sosit vremea .

Capitolul UNU ... 13 Mai 2008

* ___Ce este Timpul? În mod clar este dimensiunea, componentă fluidă a vieţii. Ne raportăm totul la timp, chiar totul, timp care curge egal, inexorabil, continuu, într-un sens- apreciativ dat de oameni, măsurat de aceştia.
* ___Raportăm la timp miscarea, recorduri, viata, iubirea, stresul, fericirea, nasterea, moartea, cataclisme, actul sexual, frumuseţea, politica, banii, dorul, nenorocirile, …infinitul, chiar totul. Este singurul domeniu unde noi oamenii n-am putut modifica nimic, nu putem decăt să măsuram, 60 de secunde, 24 de ore, 31 de zile, …anii, secolele ...
* ___Ca oameni moderni, trăim cu o viteză uluitoare, din ce în ce mai mare, evenimente sau rezultante ale acestora, acţiuni şi eschive. Chinuitoare ipoteze, fără argumente, imposibile teoreme, în a căror căutare suntem cu toţii, în nemărturisita dorinţă, a noastră, de a da valenţe de gumilastic acestei absolut rigide dimensiuni -timpul .
* ___Izolaţi în turnul nostru de cleştar tehnologic, ne creem, interconectivităţi, interdependenţe, facem abuz de relaţionare, comentăm, facem politică …of , infinit de multe facem.

* ___Oameni buni, staţi pentru o clipă şi gândiţi-vă la bătrânii voştri, căutaţi oameni care trăiesc departe de minunatul nostru castel tehnologic, oameni care măsoară totul în flori, frunze, recolte, troiene de zăpadă.

* ___De îi vei întreba pe aceşti oameni ce vârstă au, se vor scărpina îndelung la tâmplă şi privind în nemărginire, îţi vor spune cu aproximaţie numărul de ani, apoi imediat, vei trăi sentimentul că te afli în faţa unor eterni, ca dealurile pe care trăiesc.

.

.

* ___Cu drag de voi,

.

*________________________Cel care dintotdeauna , îşi doreşte două clipe în loc de una .

Prefaţă la viaţă ... 12 Mai 2008

* ___Ce suntem, noi oamenii? Ok, la această întrebare încerc să dau un răspuns contaminat de relativitate. De-a lungul timpului, în mii de ore de muncă şi tone de studii, de cercetare din domenii diverse, sintetizând datele astfel rezultate, specifice geneticii, evoluţionismului, antropologiei şi descoperirilor arheologice şi a altor ştiinţe, toate raportate la timpul istoric, avem răspunsul. Dar, poate, sub scuza facilă că, aceasta este natura noastră iscoditoare, ne punem următoarea întrebare :
* ___Cine suntem, noi oamenii? Da, ştiu există miliarde de răspunsuri individuale, există mii de raspunsuri colective, există zeci de răspunsuri stiinţifice şi mai există şi câteva mari răspunsuri religioase, dar cu mare cerere de iertare pentru toate, nu sunt decât raspunsuri parţiale sau cu un conţinut de date prezumtive, în definitiv.

* ___Cred că, la această de pe urmă întrebare, atunci când îi vom şti raspunsul, ne va părea rău că l-am aflat. Pentru că, poate aceasta, ar putea fi o forma a ,, crede şi nu cerceta” , pentru că am iscodit mult şi aflarea acestui răspuns aduce cu sine, tot în timp, apusul civilizaţiei noastre. Da, fiind consecvent, de această dată, este părearea mea, una dintre miliardele de păreri individuale. Dezamăgire ? Nu, nu pot, nu ştiu, nu am pretenţia să dau acest răspuns dar, nici nu doresc ca eu sau altcineva să-l găsească. Chiar dacă ar fi să vină extratereştrii superiori nouă şi ei ar şti, aşi spera să aibă bunul simţ elementar să tacă. Pentru că vreau să existăm, să iubim, să facem dragoste, să călătorim, să naştem copii, să... , să trăim !

Poveste... 5 Mai 2008

* ___Mă gândesc că sunt foarte inconsecvent în exprimarea mea ca blogger. Cu multe aspecte ale vieţii sunt eu condamnabil de inconsecvent !
* ___A fost odată …o zi, în care, într-o banală şi aglomerată staţie de autobuz, de la poarta de acces a unei foarte ,,comuniste” uzine metalurgice – proaspăt trecută la izul reavăn de ,,democraţie” , am privit în ochi femeia. Este cea mai frumoasă femeie pe care am privit-o în viaţa mea, că doar până la ochi …măsurasem eu. Nu eram nici pe departe la primul ,,filaj” , dar acum, pe măsură ce o priveam şi ea îmi susţinea privirea, n-am mai simţit erotocentrica satisfacţie a mascului atrăgător. Pentru niciunul nu mai conta , nici că ea era la braţul altui bărbat, nici freamătul de lume, nici ,,pizdele măsii de autobuze şi înghesuială !” . Ei, pe ea chiar am dorit-o! Aşa pentru noi amândoi.
* ___Peste câteva zile am reparat prima şi ultima pereche de pantofi din viaţa mea. Erau pantofi negri, cu toc înalt şi erau ai Ei. A venit cu ei la mine, întrucât eram oarecum colegi de muncă, la atelierul mecanic unde lucram eu, să mă-ntrebe dacă nu ştiu pe cineva care se pricepe. M-am priceput eu, imediat, apoi am mers cu ei la postul de comandă din laminor, unde lucra ea, am rugat-o să-i încerce, să păşeacă cu ei …of... , ce mi-a mai placut totul de la pantofi în sus! Cât de ,,sincer” priveam, tocurile reparate de mine!

* ___După o dupăamiază de martie, un braţ de viorele şi un sărut de seară în parc, am rămas împreună, până când eu am redevenit consecvent cu inconsecvenţa mea.

* ___Aşa, să zic, după vreo trei aproape patru ani de inconsecvenţă şi reîntâlniri, printre alte aventuri, iubirea şi dragostea noastră ne-au repus împreună, tot primăvara, undeva într-o
garsonieră la parter, din Bucureşti, la geam cu un Cişmigiu verde-crud cu ciripit şi flori.
Şi ne-am iubit !
* ___Şi ne iubim şi-n zi de azi şi avem copil, o mândreţe de fecior, şi ne-om iubi până la adânci bătrâneţi şi dincolo …că tare bine ne este !

* ___Ş-am încălecat pe … şi atunci a fost pentru prima dată-n viaţa mea şi dacă nu mă

credeţi , după câţiva ani i-am spus :
.

Ca-condorul sortit să iubească nemărginirea,

Ca-cerul nedefinit,

Infinită-i iubirea …mea pentru tine.

Tu surghiunită să-ţi zbor pe cerul,

Ce tot eu ,,în nemernicia mea” ,

Ţi l-am înroşit ca sângele damnaţilor, la apus,

În preziua extincţiei unei lumi

Pe care-am vândut-o deja ,

Pentru exilul glandului meu în adâncul umed

Al fiinţei tale.
.

,,CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”

* ___Această poveste conţine personaje şi
fapte reale , lucru pentru care , sufletul meu păcătos îi mulţumeşte Lui Dumnezeu în fiecare zi .
.

* ________Un consecvent, în dragoste … şi de viaţă.

7 clipe... 20 Martie 2008

* ___Am visat astă noapte că zburam .
*___Poate că zbura libertatea nativă, în timp ce eu nu mai eram atât de atent la cel care m-am clădit.

Prescriere… 19 Martie 2008

*___ La urma urmei , trebuie să am curajul … deşi e o zi de primăvară cu cerul plumbuit , pentru că, totuşi un stol de grauri, după legi de ei ştiute, sfidează orice anticipare a sensului pe deasupra oraşului de sub colină, amorţit de atâta duminică .
* ___Un bărbat cu părul alb, în pijama , fumează şi priveşte de la balconul garsonierei de bloc turn, la primăvara udă din oraş, cu gândul poate la tristeţea circarului a carui voce, amplificată de difuzoare gâjâite, spune câte un ,,hooopa!’’ prea penetrant pentru această zi puhavă. Decepţionat de peisaj, aruncă chiştocul în maidanul noroios din faţa blocului, între copiii care se joacă în haine raspurtate şi se întoarce, tuşind baritonal, în salonul existenţei nespectaculoase.
* ___O tânără, roşcată la extrem, cu piciorele dezgolite de fusta scurtă, în echilibrul ei precar pe tocuri, tulbură pe omul însurat de pe trotuar, care îi mai adulmeca o secundă mirosul dulceag, după ce aceasta face colţul, ca mai apoi, să îşi reia încremenirea importantă, cu mâinile în buzunare, privindu-şi câinele care tocmai ridică piciorul la roata rablei vecinului.

* ___Nici primăvara asta, nu a adus nici o prescriere! Nici de la păcate, nici
de la boli, de facturi, de rate şi nici măcar de la prostie. Nu ni s-a prescris nimic, nu ni s-au prescris nici măcar visele si asta-i bine până la urmă.

* ___Nenorocul nostru este că există foarte mulţi ,,revelaţi’’ urmaşi, printr-o transcendeză cel puţin ciudată , ai unor proroci puri. Ne tot spun acestia , ba că ne-am născut greşit , ba că am învăţat eronat, ba că nu ştim să credem şi chiar că nu ştim nici măcar să iubim … Ehe , ne prescriu ei reteta prescrierii generale , băieţi simpatici dealtfel, puteţi să le spuneţi şi politicieni, dacă doriţi.

* ___,,Iubiţi-vă între voi !” NECONDIŢIONAT !