Ați simțit vreodată atingerea de aripi de înger?

           În tot timpul acestei încorsetări pandemice am uitat cu totul să mai privim cerul. L-am privit eu și pentru voi, astă seară. Am simțit atingerea aripii de înger venită din cealaltă jumătate de infinit, dinafara ființei mele. Sunt acum cel mai puternic pribeag de pe pământ și las în urmă-mi o coadă cometică de vise, sunt magicianul vieții mele și dăruiesc această flacără cui dorește să-și ardă menirea alături, în călătoria călătoriilor în care finalul este cea mai insignifiantă particulă din univers.

          Indiferent că trăiesc o singură existență sau mai multe am fost, sunt și voi rămâne un călător și te voi iubi mereu pe tine aceiași femeie, eu același bărbat, fără de importanța înfățișării acestei clipe de viață. Îți mulțumesc că-mi ești alături și-mi porți drumul acesta, purtând inconsecvența mea din fiecare zi și fiecare noapte.  Te iubesc!

Du-te molimă, du-te-n pustie și crapă pe-acolo să nu mai știe nimeni de tine!

Prima seară de primăvară din viața mea în care nu mai simt vibrația germinației rezonând cu sufletul meu. Sufletul meu este ca o scorbură dintr-un stejar morocănos de-atâta timp. O clipă mai târziu sufletul meu începe să cânte o rugă fierbinte și simt o certitudine nebănuită că sunt în fața unui miracol imperceptibil și totuși pregnant omniprezent.

Sună telefonul și vocea dragă a mamei mele este ca un balsam peste gândurile mele aride. Mi-a povestit mama că acolo, în satul meu natal, în satul dintre dealuri, în satul străjuit de biserica din care Dumnezeu îi poate privi și ocroti pe toți din fiecare neam și chiar dacă unii sunt în depărtări, bat clopotele.

Haideți să ne rugăm, cu speranță și mai ales cu încredere, la bunul Dumnezeu, în fiecare zi lăsată de la El, la ora 8, la ora 12 și la ora 17 și molima se va opri!

La multi ani!

   Retrospectivele sunt oglinzi ale trecutului pe care sunt hotărât să le fac țăndări, ignorând orice superstiții. Am citit această carte, am învățat și din furcile caudine prin care am trecut și din laurii cu care m-am încununat. Sunt foarte bogat pentru că am foarte mulți prieteni, pentru că am lângă mine oameni extraordinari, pentru că am o familie foarte frumoasă. Sunt foarte sărac pentru că am pierdut oameni, pentru că un ,,capriciciu’’ al ignoranței este și acela când un oarecare privește în ecranul mobilului și nu prin parbrizul autovehicului pe care-l șofează. Peste puține ore voi întoarce ultima pagină și voi închide coperta cărții unui timp trait cu tot mai mare viteză.

   Pretind timpului meu fiecare secundă, iar dacă nu o voi primi mi-o voi lua cu puterea incomensurabilă a imaginației. Imuabilă a fost și va fi legea cuvintelor spuse, este singurul destin pe care ni-l asumăm, prin faptele care urmează acestora.

   În ziua dintâi, din anul Domnului 2019, la ora zero, deschid o nouă carte. Vă aștept în viitor!  

In numele arginților

                16 iulie 1054, Sfânta Sofia, Constantinopole sau Noua Romă, Vechea Romă își ia jucăriile și pleacă, are loc Marea Schismă, singura schimbare majoră dogmatică fără de profeți, mărăcini în flăcări sau care de foc… doar o scrisoare scrisă de oameni și așezată la Sfânta Sofia.

                1095, după aproximativ 40 de ani, Ierusalim, Prima Cruciadă inițiată la chemarea Papei Urban al II-lea. Este cucerit Ierusalimul și se naște ,,Regatul Cerului’’ .

                1179, după aproximativ de trei ori 40 de ani, Marj Ayun. Salah al-Din Yusuf ibn Ayyub îi învinge pe cruciați. Are loc pierderea Ierusalimului. Papa Urban al III-lea moare de supărare.

                1202 – 1204 A Treia Cruciadă, Constantinopole cade după asediul cruciaților. Bizantinii erau păgâni, deh, nu aveau purgatoriu. Astfel se pecetluiește Marea Schismă.

                1453, 29 mai, după aproape 400 de ani, Constantinopole , al șaptelea sultan otoman, Fatih Mehmet al II-lea îl cucerește, sau ce a mai rămas din el după ce Veneția a fost construită inclusiv cu elemente de arhitectură jefuite din Constantinopole. Are loc transformarea Sfintei Sofia în moschee cu tot cu mormântul jefuitorului doge Henricus Dandolo din ea. Mozaicurile aurite cu imense icoane bizantine sunt acoperite cu argilă de Kutahya pentru posteritate. Cel de al șaptelea sultan lasă orașul, redenumit Istanbul, pe mâna achingiilor și bașbuzucilor, să-l praduiască.

                Prezent, aproximativ 16 iulie 2017, Cain încă îl ucide pe Abel, Hristos este zilnic recrucificat, Mohamed este contrazis și din când în când aruncat în aer cu centuri explozive.

                Totul, în numele arginților…     

Declarație… de dragoste

Vă prefirați genezic, prin sufletul meu,

Ca vântul prin ramuri de copac.

Voi sta pe-o culme de viață mereu,

Cu pulsul frunzelor în ritm cardiac.

Hrana

   Cu voia Lui Dumnezeu Cel Bun și Milostiv

      Mă voi mântui ca tot omul Domnului, pentru sufletele de pe lângă mine, pentru fiul meu, pentru speranțele femeii mele, pentru pâinea sfântă plămădită de mâinile mamei mele, pentru smerenia existențială a tatălui meu și pentru voi toți oamenii din viața mea. Altminteri, nu sunt atât de egoist să-mi doresc nemurirea exclusivă a propriului suflet.

      De felul meu, eu cel ce n-am ales să fiu plămădit acum, aici în astă lume, desfid orice reguli sociale născocite de oameni, cu excepția celor situate în elementaritatea bunului simț și astfel, sunt un sălbatic relativ.

      De Înviere mă voi hrăni cu măsură. Hrăni-voi trupul meu cu măsură, hrăni-voi sufletul meu cu tihnă și tot cu măsură. Vă iubesc pe voi, dragii mei OAMENI, vă iubesc primordial de sălbatic, cu umilință, și fără măsură. Nu-i întâmplare ce a hărăzit Dumnezeu Cel Milostiv, să ni se-ntâlnească cărările vieții.

Hristos a Înviat!  

Starea 1

Privesc la ştiri, citesc pe reţele de socializare, ne asalteză refugiaţii, ne ameninţă organizaţii teroriste, oameni sunt ucişi, pentru zeci, sute, sute de mii dintre semenii noştri se produce zilnic IREPARABILUL şi nimeni nu le mai poate cere nici măcar scuze. Aprindem candele, vărsăm lacrimi, manifestăm compasiune, strângem fonduri pentru ajutorarea victimelor mutilate fizic sau sufleteşte prin pierderea cuiva drag.

Rusia ameninţă NATO, NATO ameninţă Rusia, Putin se dă ofensat de Erdogan şi el se dă otoman forţos, Obama doreşte pace cu preţul dominaţiei cu bombe şi rachete strategice, Merkel se pupă cu Hollande pentru sancţiuni economice instituite, Schengen este in pericol, Coreea de Nord se joacă, din defulările unui retardat impotent, cu fuziunea nucleară a hidrogenului.

Sunt ucişi zilnic sirieni , irakieni, palestinieni, libieni, yemeniţi, afgani şi asta a devenit o chestiune cotidiană normală. Se comit atentate cu bombe, se trage cu mitraliera în Paris şi sunt ucişi francezi, nemţi, elveţieni, italieni, români.

Mor OAMENI, pentru că OAMENI sunt toţi şi toţi suntem la fel şi nimeni nu duce cu el dincolo de moarte nimic din cele dobândite, pierdute, nimic din speranţe, din deznădejduiri, din ambiţii, din trufii, din egoism, dar oricine poate lăsa celorlalţi, poate lăsa în urma sa O BRAZDĂ DE IUBIRE. Este atât de simplu.