Evaziune

Pe trupul tău călătoresc, femeie,

Cu mâini sărate de pasiuni nebune

Şi-n  mine stă aprinsă o scânteie

Şi-n tine o mare mare, de genune.

Irepetabil, noi împlinim o prorocire

Ştiind  că, din consum iraţional de fruct,

Există riscul să mai răsară o omenire,

Din doi nesăbuiţi şi doi nepuşi la punct.

Nu ne rugăm pentru iertare de păcate,

Chiar noi nu vrem sa ne iertaţi curând,

Voi cei ce-aţi pus pedepse pentru toate,

Aşa, privându-vă de dragoste, păcătuind.

Elaborând noi legi şi decretând cutume,

Aţi încadrat iubirea ca drept reglementat,

Aşa se fac orori şi crime pe această lume,

Căci voi solicitaţi iubirii un act justificat.

Iubind, oricâte multe dogme tu sfidezi,

Nedefinte, nenumărate clipe până mor,

Pe mine, inconsecventul lumii, să mă crezi,

Femeia mea, pe trupul tău eu fi-voi călător.