Blasfemica recidivată

Scriu aceste rânduri, înrâurit fiind de impresia lăsată de un celebru cuplu monden, binecuvântat de Dumnezeu cu un inocent copil superb, după ce am văzut fotografia, făcută publică, cu Înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul Daniel, care-i binecuvântează în particular, în Sfânta Zi de Duminică, în dreptul unei icoane făurite din aur, înrămată preţios, a Mântuitorului. Trăi-le-ar familia în pururea fericire, n-am eu treabă că aşa se simt ei mai aproape de Dumnezeu, direct propoţional cu înălţimea gradului popii care-i binecuvântează.

Ştiu, sunt sunt frustrat, subiectiv, cârcotaş, invidios, dar mai ales nu sunt îndrituit să judec şi nici nu-i bine să o fac pentru că-i păcat. Mi-l asum! În schimb, pentru că vă provoc la un schimb de idei, mă întreb... cu precizarea că nu sunt un adept al curentului iconoclast: Oare ce-o fi zicând Isus Cristos despre faptul că are chipul zugrăvit în aur cu ferecături de lemn preţios şi alte nestemate, că preoţi preaîndestulaţi, îmbrăcaţi cu odajdii scumpe deasemenea ţesute cu fir de aur, îi repredică cuvintele şi-i repovestesc pildele din postura reală a sătulului care-l îndeamnă la cumpătare pe cel înfometat?

Başca toate acestea se petrec în lăcaşuri sfinte dar extrem de costisitoare, opulente, de parcă El ar fi fost un cocălar căruia să-i placă-n merţane mari, land rovăre scumpe şi palate masive bine creponate arhitectural. Oare era Isus, în purtarea Lui de zi cu zi, un tip trendi în ton cu ultimele tendinţe ale vremii? Desigur, şoping se făcea şi pe vremea aceea.O fi avut crucea, pe care a suferit inimaginabil şi a murit, aurită?

Părerea mea, ca şi a multor altora, este că, Isus Cristos şi-a clădit Biserica Sa în primul rând în sufletele oamenilor. Conţinutul fiind cel mai important, aşadar oameni buni, nu mai căutaţi Sfântul Graal printre comori, el trebuie să fi fost o biată ulcică, echivalentul paharului de plastic de unică utilizare de astăzi, ăla din care bea o ţâră vin tăt românu la pomenirile celor morţi!

Apropo, de moarte! Eu cred că este un orgasm atemporal produs între două reâncarnări. Cred că de-aia se bucurau dacii, în definitiv există tot mai multe dovezi de asemănare între monoteismul zamolxian şi creştinism, ceva în acest sens fiind recent spus şi de către tipul din Vatican de i se zice Sanctitatea Sa, aşa cu literă mare.

So, Peace be with You!