Starea 1

Privesc la ştiri, citesc pe reţele de socializare, ne asalteză refugiaţii, ne ameninţă organizaţii teroriste, oameni sunt ucişi, pentru zeci, sute, sute de mii dintre semenii noştri se produce zilnic IREPARABILUL şi nimeni nu le mai poate cere nici măcar scuze. Aprindem candele, vărsăm lacrimi, manifestăm compasiune, strângem fonduri pentru ajutorarea victimelor mutilate fizic sau sufleteşte prin pierderea cuiva drag.

Rusia ameninţă NATO, NATO ameninţă Rusia, Putin se dă ofensat de Erdogan şi el se dă otoman forţos, Obama doreşte pace cu preţul dominaţiei cu bombe şi rachete strategice, Merkel se pupă cu Hollande pentru sancţiuni economice instituite, Schengen este in pericol, Coreea de Nord se joacă, din defulările unui retardat impotent, cu fuziunea nucleară a hidrogenului.

Sunt ucişi zilnic sirieni , irakieni, palestinieni, libieni, yemeniţi, afgani şi asta a devenit o chestiune cotidiană normală. Se comit atentate cu bombe, se trage cu mitraliera în Paris şi sunt ucişi francezi, nemţi, elveţieni, italieni, români.

Mor OAMENI, pentru că OAMENI sunt toţi şi toţi suntem la fel şi nimeni nu duce cu el dincolo de moarte nimic din cele dobândite, pierdute, nimic din speranţe, din deznădejduiri, din ambiţii, din trufii, din egoism, dar oricine poate lăsa celorlalţi, poate lăsa în urma sa O BRAZDĂ DE IUBIRE. Este atât de simplu.