Câinele

____Undeva, la o bodegă soioasă de margine de drum naţional, într-o dimineaţă de după o noapte lungă cât tot drumul pe care l-am parcurs şofând, stând afară ,,la terasă” pe un scaun de plastic, la o masă de plastic şi bând o cafea făcută dintr-un ness cu gust de plastic şi bucurându-mă de lumina unui răsărit strălucitor, am observat un câine. Era de partea cealaltă a şoselei, pe acostament, mare cu blană albă, jegoasă şi cârlionţată, stătea acolo rânjindu-şi colţii, arcuindu-şi ceafa, iţindu-se pe picioare, mârâind fioros şi-n mârâitul, privirea neagră ameninţătoare şi toată atitudinea lui era de un magnetism înfiorător al fiarei rebele, războinice, greu de anticipat. O fiară ajunsă în lumea oamenilor, la marginea ei, în iadul acestora, o fiară cu o demnitate dată de o putere de dincolo de fiinţa ei, o fiară anarhică, liberă să-şi manifeste forţa vitală repezindu-se la maşinile care treceau în viteză pe întunecatul asfalt al şoselei.

____Zgomotele şoselei circulate, uneori, erau asurzitoare. Imaginea câinelui mi-a fost acoperită de trecerea unui camion foarte mare, depăşit de un alt camion mai înalt dar mai rapid. În timpul în care au trecut camioanele hârâitul motoarelor, pocnetele prelatelor bătute de curenţii de aer şi şuierul cauciucurilor au făcut să vibreze nu doar timpanele dar şi cafeaua din paharul de platic. S-a aşternut liniştea, nu mai trecea nici o maşină, maţele câinelui străluceau şi abureau în soarele dimineţii, scoase din burta lui, lângă el mort, inofensiv, culcat pe o parte, cu colţii încă rânjiţi dintre care se scurgea încet, ca o lavă, sânge.

____Au mai trecut apoi multe roţi peste el, l-au dumicat mărunt, l-au facut o pastă murdară şi smocuri de blană, întinse pe câţiva metri de asfalt.

____Ce ţi-e şi cu viaţa asta!