Una din două, sau
trăiesc mult şi tânăr, sau îmi cumpăr o rachetă, de care să
mă agăţ şi să plec într-o călătorie doar dus, în Cosmos,
înainte ca trupul să-mi devină caricatura a ceea ce sunt acum,
înainte să încep să put a reziduu digestiv dospit şi astfel
scutesc şi statul de plata asigurărilor medicale şi de pensie
pentru o epavă care se încăpăţânează să nu moară şi rămân
mai mulţi bani pentru bulangii ăia şmecheri de-i pârlesc din
bugete.
Există şi
varianta a treia, aia în care mă voi screme în fiecare zi să mă
abţin de la păcate, îmi voi constipa forţat mintea pentru ca
sufletul meu îngălat de dragoste să poată să ejaculeze
spiritualitate după nesfârşita înţelepciune căpătată printr-o
bigotică masturbare publică executată cu multă evlavie
publicitară.
Cum eu nu am
calităţi de persoană publică şi başca şi mondenă, n-am nici o
şansă să extrag vreun profit din iubirea aproapelui, aşa că
relaţia mea cu Dumnezeu rămâne una strict intimă şi nu priveşte
pe nimeni. Atenţie, draga mea organizare politico-statală, oricât
ai încerca să pui botu' , beneficiile
acestei relaţii nu sunt impozabile! Pa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu