miercuri, 29 mai 2013

Copacul castrat - continuare

Mie, mi-au crescut lujeri de gânduri din creştet şi se-nalţă până la cerul acesta indiferent, unde nu se află nici un Dumnezeu, pentru că El se află cu noi aici pe pământ. Este tot atât de adevărat că şi pământul acesta se află de fapt tot în ceruri, că doar gravitează prin sistemul solar. Fuck, şi-atunci spre ce cresc gândurile mele?
Se pare că, de fapt, copacul ştie mult mai multe ca mine, dar tace aşa în înţelepciunea lui, ori poate am imposibilitatea biologică şi mentală de-a comunica cu el. Poate că începuse o comunicare între noi pe-atunci când eu îl asimilam ca simbol al propriei virilităţi, poate că este adevărată ipoteza unor asceţi, cum că sexualitatea este ceva ce ne uneşte cu Universul şi-atunci expresia românească ,,Băga-mi-aş pula!'' este încă o dovadă că poporul nostru are capacitatea de a trăi cotidian adevărul în esenţă pură, probabil având, procentual, cel mai mare număr de indivizi cu capacităţi transcedentale încă neconştientizate.
Se mai spune că trebuie să avem curajul de-a trăi viaţa, eu îmi doresc şi vă doresc, să avem tandreţea de a trăi viaţa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu