vineri, 5 iulie 2013

Vremea neghiobilor sau viaţa cu ţâfna-n gât

Trăim vremuri tulburi, naşpa...! Aşa-i că toţi sunteţi de acord cu mine? Haideţi să discutăm despre orice, ca şi când ne-am pricepe chiar la orice şi-am putea emite ipoteze extraordinare despre orice. Ca şi când? Doamne, ce condiţie ruşinoasă am putut să şi gândesc, darămite să o mai şi scriu! Păi, în ziua de astăzi, foarte mulţi oameni sunt teribil de inteligenţi. Scuze!
Orice dialog este placut atât timp cât este compus din afirmaţii, parcă după regulile agorelor antice, afirmaţii menite a nu fi tăgăduite, uneori făcute de câte o buzată bine tunată şi obligatoriu cu experienţă şi înţelepciune, alteori de câte un estropiat căruia-i gâjâie vocea şi-i mare vedetă muzicală, de cele mai multe ori de către domni ciudaţi prin aspectul rigid-pruritic în care-şi poartă costumul şi cravata şi care pun atât de multă pasiune în alocuţiunile rostite de parcă ar fi guru vreunui nu ştiu care mare ashram al proştilor.

Atenţie! Afirmaţie defăimătoare!
Neghiobia îmbracă foarte multe alte forme, poate fi prezentă nu doar pe ecranele televizoarelor, ea poate fi transportată în suv-uri sau limuzine de sute de mii de euro, îmbrăcată provocator în haine ,,de firmă'' , poate emite manele din mersul maşinii, poate puţi în mod egal a transpiraţie sau a parfumuri franţuzeşti, prezentă şi insistentă în mediul virtual, poate fi ultradecorată cu aur sau cu atitudini filozofice care l-ar pune-n cur până şi pe miştocarul ăla de Freud. Culmea, neghiobia în zilele noastre, poate produce bani, mulţi bani!

Doamne fereşte!
Sub nici o formă şi în nici o situaţie, să NU puneţi vreo întrebare despre, ori în legătură cu competenţele expuse ori profesionale ale neghiobului suprem sau ale performerei în sublimul feminin, misticului bigot care te face din vorbe, ori funcţionarului deştept de implacabil ca un destin, cu atât mai puţin politicianului mai nămolos decât un ghiol. Vi se va răspunde invariabil, în dispreţul bunului simţ, tot cu o întrebare, sau mai multe... Cum adică? Ai impresia că eu...? Vrei să spui că...? Acestea în ciuda faptului că, poate, întrebarea ta era una sinceră pusă din necesitatea de a primi un răspuns avizat dintr-un domeniu unde poate nu excelezi. ,,Săţi fie ruşine!''
Acest tip de reacţie este întotdeauna însoţit de o cel puţin uşoară congestionare a expresiei şi rigidizarea gâtului prin băţoşire. Se aseamnă aprozimativ cu o criză de astm. Asta pentru că bieţii oameni de astfel de succes trăiesc viaţa cu glonţul pe ţeavă, ca otrava-n mătrăgună – cu ţâfna-n gât.

Este păcat că această otravă a început să se răspândească şi între noi, oamenii de rând şi mulţi se vor trezi într-o bună zi, brusc, din cataleptica superioritate, constatând că sunt chiar însuşi Neica Nimeni şi nimeni nu va avea milă pentru aceştia dintre noi,mai mari sau mai mici, pentru că toţi vom fi ocupaţi să ne ducem crucile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu