Exprimându-mi toată
compasiunea pentru suferinzii de după teribilul accident,
condoleante familiilor celor decedaţi, pentru că trebuie să
învăţăm cum să evităm astfel de tragedii, propun ca temă de
discuţie dinamica producerii acestui dezastru.
Întotdeauna forţa,
implacabil, inevitabil, cinetic, simplu, newtonian, einsteinian, este
rezultatul înmulţirii masei cu acceleraţia. Energia cinetica a
unui autovehicul aflat în mişcare, întrucât masa acestuia este
constantă, poate fi controlată doar prin variaţia acceleraţiei
dată de gradul de utilizare a potenţialului energiei mecanice pe
care o poate dezvolta motorul şi prin utilizarea sistemelor de
frânare. Bineînţeles, dacă ar fi să detaliem, în mecanica
deplasării unui vehicul intervin şi forţele vectoriale de frecare,
centrifuge, centripete, momente cinetice de torsiune, presiuni de aer
inconstante... multe altele.
Axându-mă exclusiv
pe împrejurările acestui cumplit eveniment nefericit şi fără a
mă erija în cel care doreşte să stabilească o cauză a
producerii lui, doresc doar să transmit câteva sfaturi de atitudine
la volan pentru evitarea unor accidente la intrările sau iesirile
din tuneluri rutiere.
Înaine de intrarea
într-un tunel rutier, faceţi mental o fotogramă, o înregistrare
atentă, pentru o fracţiune de secundă, a celorlalte vehicule din
trafic, atât a celor ce rulează în faţă dar şi a celor ce le
vedeţi în oglinzile retrovizoare şi asta desigur fără a vă
disipa atenţia de la traiectoria proprie, utilizând atenţia
distibutivă, apreciaţi distanţele dintre voi şi dinamica
celorlaţi participanţi la trafic.
În situaţia în
care pilotaţi un autovehicul în timpul unei zile însorite,
înaintea intrării într-un tunel rutier reduceţi viteza, lăsând
uşor pedala de acceleraţie. Luminozitatea într-un tumel rutier
este diferita de cea cu care vederea dumneavoastră s-a obişnuit
până la acest moment şi veţi avea nevoie de cateva secunde pentru
ca vederea să se adapteze. Aderenţa trenului de rulare la carosabil
va fi diferită datorită diferenţelor de temperatură şi în cele
mai multe cazuri de umiditate, cu impact asupra durităţii
suprafeţei de asfalt. Încercaţi pe cât posibil să lăsaţi o
distanţă de siguranţă pănă la vehiculul din faţă şi să vă
situaţi într-o configuraţie de rulare la distanţă de vehiculul
din spate fără a accelera inutil. Ţineţi cont că şi ceilalţi
au nevoie de nişte secunde de adaptare a vederii, mai multe sau mai
puţine, în funcţie de experienţa acumulată şi implicit de
nivelul astfel variabil al antrenamentului la schimbările de
luminozitate. În timpul măsurat de scurgerea celor câteva secunde
de adaptare a vederii veţi evalua mai greu şi cu mai puţină
exactitate distanţele, vitezele şi eventualele obstacole sau chiar
vehicule, eventual blocate din diverse motive, în tunel.
Aceleaşi fenomene
vor acţiona, desigur în sens invers, la iesirea dintr-un tunel
rutier. Nu schimbaţi banda pe care rulaţi dacă nu este imperios
necesar. Măsura cea mai bună este să nu măriţi, de dragul
senzaţiei adrenalitice, viteza în interiorul tunelului şi să
reduceţi din nou, uşor viteza, pentru a permite vederii să se
adapteze luminii solare. Nu bruscaţi comenzile maşinii! Ţineţi
cont că în funcţie de dispunerea şi traiectoria tunelului este
posibil chiar să vă treziţi brusc cu soarele în ochi. Adaptarea
vederii poate fi întotdeauna, cu câteva clipe mai mare decât la
intrarea în tunel. Este posibil ca ieşirea din tunel să se facă
într-un viraj a cărui curbură nu aveţi cum să o estimaţi, sau
şi mai periculos o sinuozitate specifică drumului aflat la
altitudini şi de cele mai multe ori pe un viaduct. Deasemenea un rol
important îl va juca şi temperatura diferită a asfaltului mult mai
cald la expunerea solară.
Ar mai fi multe de
spus, fiecare situaţie este diferită şi fiecare călătorie este
ca o viaţă în sine, eu dorindu-vă doar călătorii placute, să
ajungeţi cu bine de fiecare dată acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu