In vizită la mama

Mi-a pus mama mâna pe frunte,

Acoperindu-mi ochii închişi.

Simţind eu căldura mâinii mamei,

Parcă eram aşa, o ţâră, iar, prunc.

-Mă copile, tu arzi! Zise ea cu grijă.

Eu nu i-am răspuns nimic, tăceam...

Uitasem şi de muierea mea şi de altele

Şi mâna mamei devenise un zid

Între mine şi voi.

Eram eu, dincoace de mâna mamei,

Privit duios, complice de Dumnezeu

Şi peste câteva milenii de clipe,

Urma să mă renasc,

Când mama-şi lua mâna.

Am renăscut, de astă dată liniştit,

Fără ca mama să se chinuie

Şi zâmbind, i-am spus:

-N-am nimic mamă, aşa ard eu.