Tocmai pe când mă
pregăteam să mă dezgust de toate şi mai ales de curva asta de
lume, îmbătrânită şi înfrigurată de o toamnă precoce şi
persuasiv ploiosă, în bunătatea Lui, Dumnezeu mi-a dăruit o
dimineaţă strălucitor de însorită cu cântec de păsărele
înveselite. În toată această bucurie, mai vin la mine oameni care
vor să-mi ia bani, sau pentru că le datorez ,sau pentru că doresc
să-mi vândă concepte, sau pur şi simplu cerşesc. Mai vin oameni
care-mi cer un schimb onest de bucăţi de suflet, sau alţii care-mi
rup câte-o halcă, aşa ca un câine pustiit de foame ori de
vanitatea rabiei dobândite din prea multă trufie. Analizându-mi
această ipostază ajung la concluzia că mă pot autopercepe ori ca
un creştin potenţial afurisibil, ori ca o ţărancă comunistă.
Oamenilor îndreptăţiţi
sau abuzatori de banii mei, de mine, sau de crâmpeie din sufletul
meu le pot spune că pot lua, pentru că acesta este trupul meu
săvârşitor de păcate şi foarte muncit, uzat în silnicia pentru
plata impozitelor la stat, trup cu cheltuielile de mentenaţă
parţial asigurate de casa publică de sănătate, că pot lua,
pentru că acesta este sufletul meu şi-l am dăruit de la Dumnezeu
şi-i la ofertă, e gratis, este pe moca, deşi este uşor contaminat
cu abjecţie cam cât o rablă cu rugină, de pe urma intemperiilor.
Pentru că tot mi-a venit
în minte povestea cu ţăranca comunistă, aflată-n drum
spre cea de a doua praşilă manuală la porumb, oprită de influenţa
intelectuală a medicului proaspăt repartizat în sat, aplecată
peste un gard de uluci şi care-l întreabă pe acesta: ,, Domnu'
doctor, mai serviţi, sau pot să-mi trag budigăii şi să-mi las
poalele? '' , avertizez în exclusivitate pe abuzatorii de mine, sau
de crâmpeie din sufletul meu că, stând drept în faţa lor, le pot
spune respectuos, că pot servi, că pot să-i întreb dacă mai
doresc sau dacă pot să-mi trag nădragii.
Citat din gandurile unei
femei: ,, Where The Fuck is global warming? ''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu