De ce-mi trăiesc iubirea
ca o vibraţie,
De ce tremur de parcă-mi
faci felaţie,
De ce-mi aştepţi
tandreţea-ntr-o staţie,
De ce mă ningi cu viaţă
prin carnaţie,
De ce-mi mai plimbi idei
pe la creaţie,
De ce mai pui în mintea
mea gestaţie,
De ce îmi scrii prin
gânduri incrustaţie,
De ce mă-nseninez la mica
ta prestaţie,
De ce-mi împingi şi
sexul în abstracţie,
De ce mă faci să dau tot
trupul la ablaţie,
De ce să-ţi dau chiar
sperma ca donaţie,
De ce-mi cobori orgasmu-n
moderaţie,
De ce îmi dai trăiri în
maximă turaţie,
De ce nu mai măsori
iubirile-n cotaţie,
De ce pui sare-n lacrimi
ca-ntr-o raţie,
De ce mă faci să te
admir cu ostentaţie,
De ce mă faci să simt
aşa consideraţie?
Tu Viaţa Mea... trăită
în aglomeraţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu