Îmi zboară, aşa nişte
cocori albaştri, prin carne şi sufletul îmi trage a valuri de
toamnă la mare, la strigătul lor de veuri
extise-n orizont. Am pus luminiţe electrice de Crăciun, pe mine tot
căldura unui foc din pustiu mă-ncălzeşte. Mi-am chivernisit
datoriile şi-acum tăciunii-mi ard molcom în spuza inimii... pentru
o vreme. Mama mea îmi zâmbeşte şi din creştetul meu, tatăl meu
sălăşuieşte-n braţele mele puternice, iar femeia mea îmi
pulsează în piept şi-n gonade, provocându-mi buzele la gustul
sărutului sărat-amar, ca apa mării.
Din astfel de taine mi s-a
născut fiul, iar eu, inexorabil, mă-nrept spre cel ce va fi să fie
El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu