Din cutia cu cocarde de satin
Îmi va zâmbi paiaţa de
mătase,
Cu-n rictus cald şi
cristalin,
Cadoul meu de zilele
rămase.
Minţeam femei prin
câte-un bar,
Prin fumul gros al vieţii
noastre,
Uzând, caduc, mereu,
acelaşi har
Cu care ţie-ţi proroceam
din astre.
Adu-ţi aminte vremea când
uitam,
Dezgoi, că şi teveul
funcţionează,
Tu, brusc, zâmbeai căci
ne opream
Când se-anunţa cu cine
se votează.
Târziu, la tine-n chip de
pelerin
Cu prosternare dacă-ţi
bat la uşă,
Tu te rezumi la o cutie de
satin
Din mâna ta, cu piele de
mănuşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu